O pafta medievală din aur, descoperită într-un mormânt voievodal de la Biserica Domnească din Curtea de Argeș, continuă să ridice întrebări asupra identității celui care a purtat-o. Piesa, considerată una dintre cele mai rare podoabe de acest fel din Evul Mediu românesc, este expusă la Muzeul Național de Istorie a României.
Paftaua a fost găsită în timpul cercetărilor arheologice desfășurate între 1917 și 1922, cu ocazia restaurării Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, lucrări coordonate de arhitectul Grigore Cerchez. În naosul lăcașului au fost identificate 14 morminte ale unor membri ai dinastiei Basarabilor.
Un mormânt cu inventar bogat
Mormântul numerotat 10 s-a remarcat prin obiectele funerare valoroase descoperite în interior. Printre acestea se aflau nasturi fixați pe veșminte decorate cu fire de aur și perle, inele, dar și paftaua devenită una dintre piesele emblematice ale patrimoniului medieval românesc.
Identitatea persoanei înhumate nu a fost stabilită cu certitudine. Ipotezele avansate de specialiști îi indică pe Vladislav I, Radu I sau chiar pe legendarul Negru-Vodă.
Vladislav I a domnit între 1364 și 1377, iar Radu I i-a urmat la tron, între 1377 și 1383. Cei doi au fost fii ai lui Nicolae Alexandru și nepoți ai lui Basarab I, întemeietorul dinastiei.
Radu I a fost tatăl lui Mircea cel Bătrân, născut din căsătoria voievodului cu cea de-a doua soție, Doamna Ana-Călina, numită și Calinița. Aceasta ar fi trăit până la vârsta de 99 de ani, murind în 1439, în timpul domniei lui Vlad Dracul.
O piesă cu simboluri occidentale
Realizată într-un atelier din Europa Centrală, paftaua are aproximativ 270 de grame, o înălțime de opt centimetri și o lățime de 12 centimetri. Decorul înfățișează o poartă gotică impunătoare, cu turnuri și creneluri.
În centrul compoziției apare o creatură cu trup de lebădă și cap de femeie. De o parte și de alta a acesteia sunt reprezentate două balcoane, în care un cavaler și o domniță se privesc, imagine asociată idealului iubirii curtenești din literatura medievală.
Paftalele cu decorații arhitectonice sunt extrem de rare. Motive asemănătoare apar pe agrafele mantourilor de încoronare ale unor regi din nordul Italiei, Germania și Ungaria, ceea ce indică statutul regal al unor astfel de bijuterii.
Lebăda cu chip omenesc este una dintre cele mai greu de interpretat reprezentări de pe obiect. În iconografia medievală, păsările amplasate într-o poartă de cetate aveau de obicei o semnificație heraldică și puteau fi întâlnite pe monedele unor orașe-stat germane din secolul al XII-lea. În cazul paftalei de la Curtea de Argeș, imaginea pare să aparțină registrului fantastic al goticului occidental.
Biserica Domnească și locul piesei
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, cunoscută și drept Biserica Domnească, este cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească. Construcția a fost începută în timpul lui Basarab I, continuată de fiul său, Nicolae Alexandru, și finalizată sub Vladislav I.
Lăcașul păstrează peste 300 de scene din pictura originală realizată în secolul al XIV-lea, considerată un exemplu valoros de artă bizantină sud-est europeană. Pe unul dintre pereți se află și reprezentarea rară a „Maicii Domnului însărcinate”.
Biserica Domnească nu trebuie confundată cu mănăstirea Curtea de Argeș, ridicată de Neagoe Basarab între 1515 și 1517 și devenită ulterior necropola primilor regi ai României.
Paftaua poate fi admirată la Muzeul Național de Istorie a României din București, în cadrul expoziției permanente „Tezaur Istoric”.