România scapă de retrogradarea la categoria junk după ce agenția Fitch Ratings ar fi decis să păstreze ratingul de țară la „BBB-„, potrivit surselor Digi24.ro. Un anunț oficial urmează să fie făcut până la finalul zilei.
Calificativul „BBB-” reprezintă ultima treaptă din categoria investment grade, acordată statelor considerate capabile să își onoreze obligațiile financiare. O coborâre sub acest prag ar fi plasat România în zona speculativă, cunoscută drept „junk”, ceea ce ar fi descurajat marii investitori instituționali și ar fi scumpit semnificativ finanțarea externă a țării.
Cu câteva ore înainte de anunțul oficial, ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat că România vine cu „argumente solide” în fața agenției. „Deficitul s-a redus semnificativ în primul semestru, veniturile au crescut, cheltuielile au fost ținute sub control, iar investițiile și fondurile europene continuă să susțină economia”, a transmis Nazare, adăugând că formațiunile politice au tratat cu responsabilitate adoptarea reformelor din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Decizia vine într-un moment de presiune crescută asupra credibilității fiscale a României, generată de criza politică prelungită. Menținerea ratingului oferă țării un răgaz important și păstrează accesul la finanțare în condiții avantajoase pe piețele internaționale.
Fitch Ratings, fondată în 1914, este una dintre cele trei mari agenții internaționale de evaluare financiară, alături de Standard & Poor’s și Moody’s. Scala sa de rating pornește de la AAA, cel mai ridicat calificativ, și coboară până la D, care semnifică incapacitate de plată. Pe lângă calificativ, agenția acordă și o perspectivă — pozitivă, stabilă sau negativă — care indică direcția probabilă a ratingului în următoarele 12-24 de luni.
Deciziile Fitch sunt urmărite cu atenție de piețele financiare, deoarece influențează direct costurile de împrumut ale statelor și companiilor. Un rating mai ridicat reduce dobânzile și atrage investitori, în timp ce o retrogradare poate genera efecte inverse, inclusiv majorarea costurilor de finanțare și scăderea încrederii în politicile economice ale unui stat.